Plantare de copaci in Muntii Tibles

Totul a inceput intr-o frumoasa dimineata de primavara cand doua organizatii binevoitoare, EGEA si OSSM, au pornit spre Muntii Tibles cu un scop precis, acela de a planta puieti de fag
(Fagus sylvatica).
Dupa doua ore de mers cu microbuzul, trecand prin diferite localitati cu nume ciudate, am ajuns in localitatea Tarlisua. Aceasta localitate se gaseste in judetul Bistrita-Nasaud si dupa cum multi stiti e locul de nastere a romancierului Liviu Rebreanu.
Formele de relief ale acestei zone sunt caracterizate prin versanti abrupti si lunci inguste, sunt rezultatul unor procese de versant cauzate de factori geologici si meteorologici de lunga durata care,mai ales in epoca moderna,au interactionat cu activitati antropice agresive asupra vegetatiei lemnoase, fapt pentru care am considerat ca plantarea de puieti este un lucru benefic pentru mediul care este de o frumusete covarsitoare.
Am instalat corturile la confluenta a doua vai ceea ce a dat un caracter de pastel atmosferei de munte. Am mers aproximativ 2 km pana la locul unde trebuia sa plantam puietii de fag, unde spre surprinderea mea am gasit o dezordine inimaginabila din cauza resturilor de copaci lasati dupa defrisarea zonei. In cateva ore am reusit sa plantam aproximativ 300 de puieti.
Istoviti ne-am intors la locul de campare unde am facut un foc si am prajit cartofi si ceva carne.
A doua zi am mers in Poiana Zanelor din Muntii Suhard. Numele Complexului Turistic "Poiana Zanelor" nu a fost ales deloc intamplator. Cele zece pensiuni sunt asezate chiar in zona identificata de localnici drept "Poiana Zanelor". Dincolo de frumusetea de basm a peisajului, "Poiana Zanelor" ascunde multe povesti cu zane. Turistii care vor poposi in zona au ocazia sa asculte chiar din gura localnicilor povesti cu zane, intamplari despre care oamenii locului jura ca sunt absolut reale. Povestile cu zane sunt uneori frumoase, alteori inspaimantatoare. Zana cea buna duce oile de pe un munte pe altul pentru a avea mai mult lapte, dar ii si pedepseste pe cei care incearca s-o opreasca. Ciobanii din zona povestesc ca aproape in fiecare an, la cateva zile dupa masurisul oilor, zana vine, deschide staulul si ia turma de oi, iar cainii o insotesc cuminti, fara a latra. De fiecare data, turma dispare imediat dupa miezul noptii si, cu putin timp inainte de ivirea zorilor, zana aduce turma de mioare inapoi. Satenii spun ca niciodata nu a lipsit vreo mioara din turma, dar sustin cu tarie ca cel care incearca sa intoarca turma sau sa urmareasca unde duce zana oile, va ajunge rau. Ciobanii spun ca de fiecare data cand oile sunt duse de zana, dau mai mult lapte.
In aceste doua zile m-am bucurat de spectacolul naturii si mi-am dat seama in ce tara frumoasa traiesc...un loc adevarat minunat cu oameni pe masura (dar cam putini).Ca sa va convingeti am postat si un mic material video...